Versuri corectate și adnotate
Toți piticii se mirarăCând le-am spus alaltăsearăCă și libelula zboară.Mă-ntrebă deodată Zgaibă:– Libelulele, când zboară,Au și roate?– Cum să aibă?Zgaibă-cot și Zgaibă-nas,Ești piticul cel mai gras.Mă gândesc și mă socot,Ce te-ai face dumneata,Dacă ai să fii pilot,Spune-mi, cum ai pilota?– Aș slăbi, aș face sportȘi aș prinde libelule,Iar când aș avea destule,Le-aș clădi aeroport.
Vezi, la izvor, destuleSchimbânde libelule,Mici fluturași pe ape,Ba gri, ba negri-aproape,Ca un cameleon,În verde-albastru ori în verde-roșu ton.Aș vrea să le ating,Nuanțe să disting.Pe lângă mine zboară ea..Pe-o salcie-și oprește adierea..E-a mea acum! A mea, a mea!Să văd pot straiul ei măiastru,Dar văd un trist, trist negru-albastru!Așa pățești dacă-ți diseci plăcerea!
Libelule ori gâze, din poartă,copiii trag cu praștia-n soartă.E limpede ziua ca apa de munte.Tipsii de aer verde vin rotunde,să culeagă din zări înc-o datătrupul tău de miere pietrificată.
Mănânc libelule pentru că sunt verziși au ochii negri,pentru că au două rânduri de aripitransparentepentru că zboară fără să facă zgomotpentru că nu știu cine le-a făcut și de cele-a făcutpentru că sunt frumoase și suave,pentru că nu știu de ce sunt frumoase și suave;pentru că nu vorbesc și pentru cănu sunt convins că nu … Citește mai mult
Libelule grațioaseZboară-n aerul de vară.Au corsete minuscule,Și pe aripi radioaseReaduc speranță clară:Zi de vară, libelule.Peste tot metamorfoză,Poezie, scânteiere,Și sub glorie solară,Delta fragedă și roză,Iar, suavă mângâiere:Libelule, zi de vară.