Clefăind sălbatic (botul doar și-a scos
din mocirla pâclei și și-l vâră iar)
corbii-nchipuirea unui soi de porc
dar cu colți și pene, dar cu pliscu-n jos,
trec pe cer în flote, croncăne, se-ntorc
într-un du-te-vino vaier funerar
bagdadie scundă-a unui nor Tartar
peste hoitul nostru viu și caraghios
peste (câți?) clăbuci – cocă moale –
ai păstoasei noastre vietăți de fum,
ucigașe păsări pușlamale
păsări ciocli, păsări nopți, eden postum
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune sumbră asupra existenței, folosind imagini puternice ale morții și decăderii. Corbii simbolizează forțe distructive care planează asupra unei umanități degradate, într-un peisaj dezolant.