Visam. Totul era vâscos.
Lucrurile se amestecau în timp și-mprejur.
Cleioase, apele somnului.
Era și nu era el.
Ceasornicarii munților de cârpe împietriseră.
Era și nu era acasă. Se vedea și copil și adult.
Împietriseră.
O altă casă începea din aceiași pereți.
În același timp. Bărbați mulți
cântau într-o limbă a lor
amestecată cu spectre de vânt, șuierături de vâslă și de argint..
Gesturi. Sânge. Vorbe.
Într-adevăr, de unde n-am plecat?
Sensul versurilor
Piesa explorează un vis confuz și vâscos, în care identitatea protagonistului se amestecă cu amintiri din copilărie și senzația de a nu aparține unui loc anume. Versurile sugerează o căutare a originii și o pierdere în labirintul subconștientului.