Duminică. Pildele Bibliei. Cântări și rugăciuni.
„Mănâncă, bea, te veselește, suflete!”
Nu i-am spus niciodată sufletului meu.
Lacom de viață n-am fost, ea fiind generoasă
Mi-a dat ani dubli decât mamei,
Și harul de-a colinda lumea
Căutând adevărul și pacea construcției
Pentru neamul acesta
Renăscut mereu din cenușă.
Mă rog, acum la sfârșit, să nu mă usuc sufletește,
Căzând în genunchi, să plec din lumea aceasta
Cu mintea întreagă, rugându-mă..
Sensul versurilor
Piesa este o reflecție asupra vieții, a credinței și a apropierii de final. Vorbitorul își exprimă recunoștința pentru viața trăită și speră să își păstreze luciditatea și credința până la sfârșit.