Spovedanie

Divertis – Spovedania (Aventura-Obsesion)

de

Eu te rog frumos, părinte,Să-mi dai puțină minte,De azi până la alegeriSă nu păcătuiesc.De mine toți profită,Vor să îmi dea mită,Și Iuda mă incită,Ma-mpinge să greșesc.Hai, ia de aici o mieȘi fă o șmecherie,Da-mi fondul FARE mie,Că n-o să-ți pară rău.Unii vor să-mi dea casa,Alții vor să-mi dea masa,Alții bani îmi îndeasăDirect în buzunar.Dar deputat, … Citește mai mult

Serghei Esenin – Spovedania Unui Huligan

de

Nu fiecare știe să cânteȘi nu oricui îi este datSă se rostogolească, măr, la picioarestrăine.Aceasta e cea mai mare spovedaniePe care o face un huligan.Eu, înadins, umblu nepieptănatCu capul ca o lampă de petrol pe umeri.Toamna desfrunzită a sufletelor voastreÎmi place s-o luminez în amurguri.Îmi place când pietrele înjurăturiizboară spre mine ca grindina furtunii.Atunci îmi … Citește mai mult

Sira – Spovedanie

de

Doamne, Tu ești sus și ai grijă de mine?Dacă da, dă un semn.Că simt cum răul se repetă în mine exact ca un refren.Și simt cu neputință că locuiește în tot corpul fără voia mea.Face ce vrea din mine chiar de nu-l rog să stea.Îți iau Numele în deșert de câte ori greșesc sau mă … Citește mai mult

Marin Sorescu – Vina

de

Mă simt vinovatCa și cândAș fi comis o faptă rea.La marea spovedanieCare mă așteaptăO să spun asta:Doamne,Am trăit și euPrintre făpturile tale.Am făcut rău? ***Acesta e deciCeasulNu știu ce săFac mai întâiCe atitudine să iau.La naștere cică amȚipat ca un disperatTrei zile.Dacă n-ar fi fostDurerile astea aș fi zisC-a fost o moarte bună.

Johann Wolfgang Von Goethe – Spovedanie Totală

de

Azi, în prea cinstit sobor,Luați aminte bine.Că mi-e sfatul înțelept,Cum e rar la mine.Câte nu ați pus la cale,Câte n-ați sfârșit cu jale,Să vă cert îmi vine.Și căință să mai simțiSe cuvine, frate;Deci, mărturisiți piosGrelele păcate.A greșelii falsă zarePărăsiți și dați cătareCăilor umblate.Treji, pluteam – s-o știe toți –În visări ciudate.N-am golit când trebuiaCupele-nspumate.Multe ceasuri … Citește mai mult

Grigore Alexandrescu – Un Preot Cuvios

de

Un preot cuvios,Odată spovedeaUn crai religios,Şi astfel îi vorbea:“Ajută, domnul meu,Pe câți săraci găseşti,Căci chiar pe DumnezeuÎntr-înşii îl cinsteşti.Ştii ceea ce-a grăitAl lumii ziditor,Că cerul e gătitDe moştenire lor.”– “O! dacă e aşa, răspunse mulțumitAcel spoveduit,Nici o grijă să n-ai, cuvioşia-ta;Căci bunul Dumnezeu de mă va ajuta,Eu îți făgăduiescPe toți supuşii mei de răi să-i … Citește mai mult

George Coșbuc – Sub Patrafir

de

Părinte, eu mă-nec din pieptȘi n-am puteri de vorbă multă;Cât voi putea vorbi, m-ascultăSă-ți spun în grabă tot și drept.Aș vrea să-ncep cu fapte bune,Dar n-am făcut, ori le-am uitatȘi raiul în cap puțin mi-a stat.Și-am fost și prost la numărat —Și n-am ce spune.N-aveam nici vreme. Tata-i mortȘi mama-i cu copii, sărmana.Ei de la … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – Iernile Picturilor Naive

de

Lui Mircea Micu.Mi-ai dat, bătrâne, o iarnă deNițăNicodim zugrav pe alb, cu alburi pe-o scoarță de copac ce n-a ajuns să șadă cuminte-n țintirim la căpătâi de fată ori de poet sărac.O moară cu o gârlă curgând parcă din veac și-o roată care mișcă uimiri și străvezimi și macină secunda pe care o trăim, o … Citește mai mult

Zorica Latcu – Spovedanie

de

Doamne, dintr-a inimii prisacă,Dorurile-n roi spre Tine pleacă.Lungă-i calea foarte, pan’ la TineCum s-o afle bietele-mi albine?Fac popas în ierburi înflorite,Spornic sug dulceață din ispiteȘi să bea din floare dacă-ncearcăAripa de pulbere și-o-ncarcă.Din măceș, din crini, din mătrăgună,Mirosul florilor în stupi l-adună.Mustul dulce-luminos le-mbată.Au uitat spre Tine drumul, Tată.Ca margaritarele-n șiraguri,Lin s-așază faguri lângă faguri.Doamne, … Citește mai mult

Păstorel Teodoreanu – Spovedanie

de

Cântat-am vinul și-l băui pre el,Și-așa, precum din flori slăvitul soare,Cules-am toată roua din pahare,Voios ca cel din urmă menestrel.Am păstorit în viață vinuri rare(De-aceea îmi și zice Păstorel)Și de la Grasă pân’ la Ottonel,Le-am prețuit, pe rând, pe fiecare.