Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.
Sensul versurilor
Poezia explorează tema timpului și a realității filtrate prin percepție. Sugerează o realitate secundă, mai pură, ascunsă dincolo de aparențe, la care poetul încearcă să ajungă prin introspecție și artă.