Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema timpului și a naturii printr-o lentilă simbolistă. Poetul contemplă adâncurile ascunse ale realității, sugerând o lume dincolo de aparențe, un "joc secund" mai pur.