Ion Barbu – Izbăvită Ardere

Izbăvită ardere.
Curcanii au mutat pe soare șirul
De gâturi cu, nestinși, cartofii roșii.
La cerul lăcrimat și sfânt ca mirul
Rotunzi se fac și joacă pântecoșii!
Șuvița stelei noi întinge-n ape,
Un stăpânit pământ ascultă ani,
Pământul s-a lipit de steaua-aproape.
Nuntesc, la curtea galbenă, curcani.

Sensul versurilor

Piesa descrie o transformare spirituală sau o eliberare, folosind imagini puternice din natură și simboluri neobișnuite, precum curcanii și cartofii roșii. Există o idee de conexiune între pământ și cer, sugerând o uniune cosmică sau o nuntă simbolică.

Lasă un comentariu