Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.
Sensul versurilor
Piesa explorează adâncurile timpului și ale naturii, reflectând asupra efemerității și a frumuseții ascunse. Poetul caută să surprindă esența acestor elemente prin imagini simbolice și metaforice.