Ioanid Romanescu – Șirul Lui Fibonacci

Dar eu, tu, care ești acolo,
Bat cu picioarele-nghețate, deschide.
Dar eu, tu, care ești rănit,
Nu mă mai recunoști azi, nu mă mai recunoști.
Dar eu, tu, cel care am murit,
Ascultă, sunt eu mai departe, acolo.
Crucea ta se albește pe spatele meu,
Deschide, eu sunt acolo de mult.
Eu te aștept, am venit, am venit,
Nu vreau să aud, sunt acolo, acolo,
Ci exist, ci nu eu să-mi deschid.
Ascultă, cineva e acolo, acolo,
Eu, tu, cel care am murit,
Ia cheile, tu, care sunt.
Alungă-mă, alungă-mă, e timpul,
Bat cu picioarele-nghețate, așteaptă.
Crucea ta se albește pe spatele meu,
O, șirul, șirul nu se rupe
De cel care întoarce capul.

Sensul versurilor

Piesa explorează tema morții și a identității pierdute. Naratorul, aflat într-o stare liminală, așteaptă să fie recunoscut și eliberat, dar se confruntă cu refuzul și uitarea.

Lasă un comentariu