Sufletul greu nu avu timp a mai vedea,
cade în vis, cade în cer – dus de neant,
îngerul meu, demonul meu, pierderea mea,
poate auzi doar un ecou stins delirant.
Cade în vis, cade în cer – dus de neant –
moartea iubind spulberă sori, totu-i în van,
poate auzi, doar un ecou stins delirant,
au mai rămas fluviu de foc negru ocean.
Moartea iubind spulberă sori, totu-i în van,
dulce mi-ai fost, un paradis într-un infern,
au mai rămas fluviu de foc, negru ocean,
câte acum altui miraj i se aștern?.
Dulce mi-ai fost, un paradis într-un infern,
azi îmi apari îndepărtat și ireal
câte acum altui miraj i se aștern?
strig înecat – saltă-n reflux ultimul val -.
Azi îmi apari îndepărtat și ireal,
sufletul greu nu avu timp a mai vedea,
strig înecat – saltă-n reflux ultimul val,
îngerul meu, demonul meu, pierderea mea.
Sensul versurilor
The poem expresses a deep sense of loss and despair. The speaker reflects on a past love, now lost, and the overwhelming feeling of emptiness and the approach of death.