Nu mai pot să văd nici un copac în copaci.
Crengile nu au frunzele pe care le ţin în vânt.
Fructele sunt dulci, dar fără iubire.
Nici măcar nu satură.
Ce o să fie?
Pădurea îmi zboară în faţa ochilor,
lângă urechile mele păsările închid gura,
pentru mine nici o pajişte nu va fi culcuş.
Sunt sătulă de timp
şi mi-e foame de el.
Ce o să fie?.
Pe munţi vor arde focuri noaptea.
Să pornesc, să mă apropii iar de ele?.
Nu mai pot să văd în drumuri nici un drum.
în traducerea lui Dan Dănilă
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de alienare și dezorientare față de lume și de sine. Naratorul se simte deconectat de natură și de sensul vieții, căutând un drum într-un peisaj familiar, dar acum străin.