Cânt pe inimă ca pe-o frunză de fag
Stau oamenii-n drum să m-audă cum cânt,
Se uită unii la alţii tăcuţi
Şi se-ntreabă ce pasăre sunt.
E prea mult cântec împrejurul nostru,
L-ascult cu ei şi nu-l mai înţeleg,
Parcă m-aş fi temut să rup o frunză
Şi am cântat dintr-un copac întreg.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și introspecție, unde cântecul devine o formă de exprimare a sentimentelor profunde. Naratorul se simte deconectat de cântecul comun, preferând să își exprime propria voce, chiar dacă aceasta înseamnă a se expune complet.