Încă un om își duce crucea-n spate
Senin de parcă-ar duce-un sac la moară
Și toți îl urmărim cum intră-n cimitir
Și nimeni nu se-nfioară.
Că și-a scris singur numele pe piatră
Și că-și va însemna cu ea pământul verde
Abia plătit de parcă i-ar fi teamă
Că altfel în curând l-ar putea pierde.
Deși acesta pare-atât de sigur,
Încă un om senin de tot apucă
Spre locul lui ducând în spate crucea
Pe care toată viața a învățat s-o ducă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un om care își acceptă soarta cu seninătate, chiar și în fața morții. El își duce crucea, metaforă pentru greutățile vieții, cu o stoicism aparent, în timp ce ceilalți îl observă fără a simți compasiune.
