Compasul acestei ape, prin frunză, prin secundă,
Când pentru-o noapte numai sunt printre voi. În zori
Voi trece cu-anotimpul prin pâlnii de cocori,
E mai rotundă vocea în tabără, mai scundă.
Prin odihnite arme, prin glezne suple, ori
Prin ochiu-n care ziua, pasăre să s-ascundă,
Neliniștea mea crește sau se retrage – undă,
Străin sunt. Singur și treaz ca alte ori.
Bătuți în șea: luceferi. În rădăcini: merinde,
Somn fraged tors, în corturi, din umeri de femei,
Coardă de arc, un sânge, spre ziuă se destinde.
Și sună o plecare cu legături de chei,
În vreme ce din mine o umbră se desprinde,
Eu plec. Dar o nălucă rămâne printre ei.
Sensul versurilor
Piesa descrie o despărțire melancolică, un moment de tranziție și reflecție asupra apartenenței. Naratorul se simte străin și se pregătește să plece, lăsând în urmă o parte din sine.