Yannis Ritsos

Iannis Ritsos – Un Imperceptibil Punct de Vid

de

Un imperceptibil punct de vid ți-e aninat în zâmbet– nu cumvapentru ceea ce-ți spun sau urmează să-ți spun și încă n-o știu,n-am găsit-o încă în ritmul vorbei care merge – cu mult –gândului meu și îmi dezvăluiepropriul meu ritm și pe mine însumi. Ca atunci, la stadion,când alergătorii soseau asudați și am zărit unulce-și legase … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Orestis – Ascult-o – Strigătul O Acoperă

de

Ascult-o – strigătul o acoperă ca o boltă vuind profund;ea însăși atârnă de strigătul ei,limbă de clopot, și se zbate și bate în clopotdeși nu e sărbătoare, nici prohod, doar pustietateaimaculată a stâncilor,iar jos smerita liniște a câmpiei făcând să apară mai izbitoraceastă mânie neîndreptățită, în timp ce în juru-ipâlpâie stelele fără număr – zmei … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Și Cum Se Face

de

Și cum se face ca propriul nostru destin să consimtă la așa ceva,să se dea la o parte,și să se uite ca un străin la noi și la destinul străin nouă,stând mut, aspru, delăsat, pasiv,fără măcar să ia aere de mărinimie sau stoicism,nici cel puțin să dispară, să moară,ca să rămânem pradă fie și unui … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Elena – Tu Ce Faci Mereu În Armată

de

Tu ce faci? Mereu în armată? Să te ferești. Să nu-ți prea pesede eroisme, funcții și glorii. Ce să faci cu ele? Se mai găsește la tinescutul acela pe care mi-ai gravat chipul? Erai nostimsub coiful înalt cu coada-i lungă – atât de tânăratât de timid, de parcă îți ascunseseși frumosul chipîntre picioarele din spate … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Să Ne Îndepărtăm Puțin

de

Să ne îndepărtăm puțin, să nu ne mai ajungă glasul femeii:ne oprim mai încolo – nu la mormântul strămoșilor;seara aceasta nu este pentru libații. Nu vreausă-mi tund părul – prin els-a plimbat adesea mâna ta. Ce frumoasă noapte– ceva al nostru se îndepărtează, desprins de noi, și se audeun ca un râu întunecat înaintând spre … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Nepregătit Da – Nu Sunt

de

Nepregătit, da – nu sunt în stare; îmi lipsește acea necesară potrivire cu peisajul, clipa, obiecteleși evenimentele; nu e lipsă de curaj – sunt nepregătitîn pragul faptei, străin cu desăvârșireîn fața menirii hărăzite de alții. Cum se faceca alții să ne determine – încetul cu încetul– destinul, să ni-l impună,iar noi să acceptăm: Cum se … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Hrysothemis – Toate Se Topiseră

de

Toate se topiseră-n lumină. Doar un nor albzăbovea liniștit peste colină, uitându-se într-altă parte –am observat-o și pe asta. (Straniu să vezicu atâta precizie – și cu beatitudine chiar, în astfel de clipe).Întorcându-ne acasă,ne-a întâmpinat mirosul de țelină, morcovi și cartofi fierți.Am mâncat supărați, cu mișcări lente, înciudate.Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor

Iannis Ritsos – Elena – Te Văd și pe Tine

de

Te văd și pe tine cu chipul uluit, nedumerit, deformatde mișcările lente ale apei negre – chipul tău lățindu-seori lungindu-seîn dungi galbene. Părul ți se ridică mișcându-seca o meduză răsturnată. Dar după aceea spun:„e doar o piatră,una măruntă, prețioasă”. Atunci negrul tot se reduce,se usucă și se fixează locului într-un mod minuscul – îl simtaici, … Citește mai mult