Ar fi vrut să țipe – nu mai putea suporta.
Nu era nimeni să-l asculte,
nimeni nu voia să-l asculte.
El însuși se temea de vocea sa,
o înăbușea în interiorul său.
Tăcerea lui exploda.
Bucăți din corpul său
erau aruncate în aer.
Le aduna cu atenție,
fără zgomot,
le punea la locul lor
ca să astupe rănile.
Și, dacă găsea, întâmplător,
un mac, un crin galben,
le aduna și pe acestea,
le potrivea ca pe propriile lui bucăți
pe corpul său – atât de rănit, ciudat de înflorit.
din volumul Gesturi scris în perioada 1969-1970
Poemele din această culegere au fost scrise în Karlovassi, Samos, în perioada dictaturii când poetul a fost condamnat la arest la domiciliu, din septembrie 1969 până în mai 1970.
Sensul versurilor
Poemul descrie starea de suferință și izolare a unui individ, care încearcă să se repare după o traumă. Metafora înfloririi nefirești sugerează o formă de regenerare, chiar și în condiții dificile.