Cuvântul tău,
cine îl va readuce,
cel viu,
încă nerostit
cuvânt?.
Pe unde zboară cuvântul
se ofilesc ierburile,
îngălbenesc frunzele,
zăpada se așterne.
O pasăre s-ar întoarce la tine.
Dar nu cuvântul
rămas încă nespus
de gura ta.
Trimiți alte cuvinte
după ele,
cuvinte cu pene colorate și moi.
Cuvântul este mai repede,
negrul cuvânt.
Sosește întotdeauna
nu se oprește
a ajunge.
Mai bine un cuțit decât un cuvânt.
Un cuțit poate fi tocit.
Un cuțit lovește des
pe lângă inimă
dar nu cuvântul.
La urmă stă cuvântul
mereu
la sfârșit
cuvântul.
Sensul versurilor
Piesa explorează puterea distructivă și inevitabilă a cuvintelor. Compară impactul cuvintelor cu cel al unui cuțit, sugerând că, deși un cuțit poate rata ținta, cuvintele ajung întotdeauna la destinație, lăsând răni adânci.