Hilde Domin – Speranța Prudentă

Porumbei albiîn albastruorbite de ferestre arse,războaiele vor fi purtate pentru voi?Șnur de porumbel albprin ferestrele goalepeste latitudini, dincolo.Ca tufele de trandafiri pe mormintenepăsători le luați pe ale noastre.Pe piatra spălată cu lacrimiașezați voi micul cuib.Construim case noiPorumbei,ciocurile macaralelor ies afarăpeste orașele noastre,berze de fier care construiesccuiburi pentru oameni.Construim casecu pereți din ciment și sticlăunde piciorul … Citește mai mult

Hilde Domin – Unde Stă Migdalul Nostru

Stau culcatăîn brațele tale, iubite,ca sâmburele de migdală în migdală.Spune-mi: unde stămigdalul nostru?Eu stau în brațele taleca într-o corabiefără traseu, nici port,dar cu delfinii la proră.La spatele nostruo rând de paturipaturile noastre în multele țăriîn niciunde din noapte,când în jur se scufundă o cameră străină.De unde am venit– de unde venim, iubite,totul este diferit,totul este … Citește mai mult

Hilde Domin – Inimă, Suntem Plecați

Inimă,suntem plecațiîn diferite părți ale lumii.Euridice,mâna meaatingându-ți umărul,scriu cu stiloul tău.Aș vrea să intruprin această pâlnie mare,în mare,în regatulîn care tu mergi sau stai culcat,sau în picioare,în care acum știi totulsau uiți totul.Eu, al tău, mai repede, sau prea încet,tovarăș de drumte urmez.Spui „mai încet” ca întotdeauna,„mergi mai încet”.Așa stau eu aici,sus, deasupra mării,albastră-verde departede … Citește mai mult

Hilde Domin – Interpunctuația

Fiindcă negruluiîi e fricăfiindcă albuluiîi e fricăcuvintelor mele le este fricăde o simplă virgulăînchise în interpunctuațieferestre deschisefraze deschisecuvintelor mele le este fricăde trădareaomuluipe om nu-lispitescla fellasă toate ușiledeschisenu ne strivinoi nori

Hilde Domin – Vremuri Întunecate

Trebuie păstrate de parcăar veni din vremi întunecate.Oameni ca noi sub elepluteam pe vapoare încoace și-ncolofără a putea ancora undeva.Oameni ca noi sub elenu aveam voie să rămânemși nici nu aveam voie să plecăm.Oameni ca noi sub elenu salutam prieteniiși nu eram salutați.Oameni ca noi sub elestăteam pe coaste străineși ne rugam a iertare că … Citește mai mult

Hilde Domin – Doar Un Trandafir Drept Sprijin

Am amenajat o cameră în aerprintre acrobați și păsări:patul meu pe trapezul sentimentuluica un cuib în vântchiar în vârful ramurii.Îmi cumpăr o pătură din cea mai bună lânădin a oilor în lumina luniidesfășurată lânăca nori sclipitoricare trec peste pământ.Închid ochii și mă învelescîn blana animale de încredere.Vreau să simt nisipul sub copitele miciși să aud … Citește mai mult