Hilde Domin – Noapte Tandră
Vine noapteaacolo iubeștinu ceva frumos –ci ce-i urât.Nu ce urcă –ci ce trebuie să cadă.Nu unde poți ajuta –ci unde ești neajutorat.Este o noapte tandră,noaptea în care iubeștice dragosteanu poate salva.
Versuri corectate și adnotate
Vine noapteaacolo iubeștinu ceva frumos –ci ce-i urât.Nu ce urcă –ci ce trebuie să cadă.Nu unde poți ajuta –ci unde ești neajutorat.Este o noapte tandră,noaptea în care iubeștice dragosteanu poate salva.
Locul tău esteunde ochii te privesc.Unde ochii se întâlnescrăsari tu.Ținut de o chemare,mereu aceeași vocepare a fi doar unacu care toți cheamă.Tu ai căzut,dar nu cazi.Ochii te prind.Tu exiștipentru că ochii te vor,să te privească și a spunecă tu exiști.
Porumbei albiîn albastruorbite de ferestre arse,războaiele vor fi purtate pentru voi?Șnur de porumbel albprin ferestrele goalepeste latitudini, dincolo.Ca tufele de trandafiri pe mormintenepăsători le luați pe ale noastre.Pe piatra spălată cu lacrimiașezați voi micul cuib.Construim case noiPorumbei,ciocurile macaralelor ies afarăpeste orașele noastre,berze de fier care construiesccuiburi pentru oameni.Construim casecu pereți din ciment și sticlăunde piciorul … Citește mai mult
Stau culcatăîn brațele tale, iubite,ca sâmburele de migdală în migdală.Spune-mi: unde stămigdalul nostru?Eu stau în brațele taleca într-o corabiefără traseu, nici port,dar cu delfinii la proră.La spatele nostruo rând de paturipaturile noastre în multele țăriîn niciunde din noapte,când în jur se scufundă o cameră străină.De unde am venit– de unde venim, iubite,totul este diferit,totul este … Citește mai mult
Inimă,suntem plecațiîn diferite părți ale lumii.Euridice,mâna meaatingându-ți umărul,scriu cu stiloul tău.Aș vrea să intruprin această pâlnie mare,în mare,în regatulîn care tu mergi sau stai culcat,sau în picioare,în care acum știi totulsau uiți totul.Eu, al tău, mai repede, sau prea încet,tovarăș de drumte urmez.Spui „mai încet” ca întotdeauna,„mergi mai încet”.Așa stau eu aici,sus, deasupra mării,albastră-verde departede … Citește mai mult
Fiindcă negruluiîi e fricăfiindcă albuluiîi e fricăcuvintelor mele le este fricăde o simplă virgulăînchise în interpunctuațieferestre deschisefraze deschisecuvintelor mele le este fricăde trădareaomuluipe om nu-lispitescla fellasă toate ușiledeschisenu ne strivinoi nori
Trebuie păstrate de parcăar veni din vremi întunecate.Oameni ca noi sub elepluteam pe vapoare încoace și-ncolofără a putea ancora undeva.Oameni ca noi sub elenu aveam voie să rămânemși nici nu aveam voie să plecăm.Oameni ca noi sub elenu salutam prieteniiși nu eram salutați.Oameni ca noi sub elestăteam pe coaste străineși ne rugam a iertare că … Citește mai mult
Am amenajat o cameră în aerprintre acrobați și păsări:patul meu pe trapezul sentimentuluica un cuib în vântchiar în vârful ramurii.Îmi cumpăr o pătură din cea mai bună lânădin a oilor în lumina luniidesfășurată lânăca nori sclipitoricare trec peste pământ.Închid ochii și mă învelescîn blana animale de încredere.Vreau să simt nisipul sub copitele miciși să aud … Citește mai mult
Gura ta pe a mea.Am pierdut toate contururile.O mie de flori miciși-au deschis cupelepe corpul meu.
Mai puțin decât speranța pentru elE întotdeauna omulCu o singurăMână.Doar crucificatulCu amândouă mâinileDespărțite una de alta acela e: Aici-Sunt-Eu!