Prin pădurea visătoare
Când mă plimb pe-nserat,
Drăgălașa ta făptură
Mă-nsoțește ne-ncetat.
Vălu-ți alb să fie oare?
Chipul tău să fie, blând?
Sau e numai raza lunii
Printre cetini străbătând?
Stropii lacrimilor mele-s
Care picură, nătângi?
Sau ești însăți tu, iubito,
Care lângă mine, plângi?
Sensul versurilor
The song expresses a deep longing for a loved one, questioning whether their presence is real or a figment of imagination. It blends the beauty of nature with the pain of absence, creating a melancholic atmosphere.