Prima oară când iubești,
Chiar fără noroc, ești zeu;
De iubești a doua oară
Tot fără noroc, nărod ești.
Eu, nărodul, iar iubesc,
Și iubire nu găsesc!
Soare, lună, stele râd, –
Eu cu ele râd – și pier.
Sensul versurilor
Piesa descrie deziluzia și ironia resimțite în dragoste. Perspectiva evoluează de la idealizarea primei iubiri la acceptarea amară a eșecului repetat, culminând cu un râs amar alături de elementele cosmice.