Cum pe valurile mării
Tremură icoana lunii
Când pe cer ea lin se plimbă
Peste clocotul furtunii,
Tot așa te plimbi, iubito,
Singură. Tremurătoare-i
Doar în inima mea, biata,
Fața ta răscolitoare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire tulburată, comparând starea emoțională a persoanei iubite cu imaginea lunii tremurând pe valurile mării. Sentimentul dominant este cel de singurătate și melancolie, sugerând o frământare interioară profundă.