Pe pieptul ei feroce
Manjit de sânge într-una
Vomită tarantule
Și ține-n palme luna
Și vad, se scaldă-n sânge
Se-acoperă cu oase
Cu lacrimi de foc plânge
Și zâmbete descoase
Pe morți ea îi trezește
Iar noaptea când adormi
Ți-aștern peste cadavru
Sute de mii de flori
Din colțul nopții negre
Eu o privii mai bine
Din stele închegate
Plângea cu un surâs
Iar după praful rece
Șters din albastre vitrine
Se deschid sertare
Și geamurile se sparg brusc
Și zboară cărți prin aer
Așa cum ți-am mai spus
Și răsfoind în pagini
Am dat de un corb desenat
Mi-a arătat niște imagini
Și-apoi din carte a zburat
Adună-ți toate forțele
Că a zburat spre cimitir
Aprinde-ți toate torțele
Că-i întuneric cât respiri
Și la lumina nu-s vampiri
Dar tu te prinzi în iederă
Când monștrii ies din peștera
Și-apoi când le trăiești te miri
Te miri, te miri
Te miri, miri, miri
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune întunecată și misterioasă, posibil un coșmar sau o experiență mistică. Personajul Lilith este central, asociată cu moartea, sângele și elemente supranaturale, creând o atmosferă gotică și onirică.