Îmi vine să m-arunc din Miercuri
Să prind o ploaie-n văzul tău
Dar ştii, mă scurg prin baricade
Prin gratii, şi parcă mă doare
Mai rău decât zâmbeşte un amurg
Ale canalelor şi curg.
Dar o s-ajung şi pe o floare
Chiar dacă străzile-s murdare
Chiar şi pe pieptul unei doamne
Plouă mărunt..
Salivă mi se scurge zdravăn
Şi nimicesc gânduri străine
Doar calmul mi-l găsesc în leagăn
Mă legan odată cu mine
Şi îmi găsesc plăcerea-n sânge
De parc-aş curge vătămat
Apoi stropesc o lume-ntreagă
Ce bine cad..
E cald aici, dar eu sunt rece
Şi las în ceruri tot ce trece
Păcate dulci, omor regrete
Ce bine cad.
Mă joc cu lumile secrete
Înjur, fac gesturi indecente
Aş vrea să înţelegi accente
Dar m-am uscat.
Îmi vine să m-arunc din Miercuri
Dar din păcate azi e Joi
Deci du-te tu, hai, fără mine
Grăbeşte-te s-ajungi
Înapoi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de alienare și depresie, dorința de a evada dintr-o realitate apăsătoare. Naratorul se simte deconectat de lume și caută alinare în introspecție, chiar și în plăceri macabre.