O voce în tavernă, ieri mi-a șoptit duioasă:
”Întoarce-te, căci hanul ambroziei-ți oferă.
”Ca Djemșid bea o cupă! Din ea țâșnește-o rază
în care-ai să contempli a spiritului sferă.”
Pe prag, unde se vinde vin magic din ulcele,
dorm beți derviși ce-oferă coroane-mpărătești.
Cu capul stau pe-o piatră, picioarele în stele :
în ei vezi vanitatea mărimirilor lumești.
Eu odihni-mi-voi capul pe praful cârciumii,
căci sus acoperișul înalt până la cer e.
Cu cel care cerșește îndurător să fii :
așa vei înțelege divinele mistere.
De capeți în regatul săracilor coroană,
domeniu-ți se va-ntinde cât Calea Laptelui.
Să pleci cu-nțelepciunea pe calea siderală,
căci sunt primejdii multe, și-n drum lumină nu-i.
O, Hafiz, tu cel lacom, tu tot ce faci rușine-i.
Cum poți să ceri răsplată puterilor eterne?.
Nu știi să bați la ușa mizeriei și-a vinei.
– Să nu-ți scape din mână a’ voluptății perne!.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea înțelepciunii și a sensului vieții prin intermediul unei voci misterioase dintr-o tavernă. Aceasta îndeamnă la compasiune, renunțare la vanități și înfruntarea pericolelor pentru a atinge iluminarea spirituală.