Desăvârșirea este sclavia cea mai pură.
Fii sclavul dragei. Lanțul sărută-l și-l îndură.
Și Huri și cu Peri sunt îngeri vrăjitori,
dar vraja ei întrece heruvi din șapte sori.
A ochilor mei rouă primească-o trandafirul
suavatului ei zâmbet. De-a te vedea în zori,
nădejdea-i ce-mi hrănește a lacrimilor șirul.
În arcul din sprâncene porți o temută armă,
ce-nvige-o-ntreagă oaste și o cetate darmă.
Ascultă! – A mele stihuri știu farmecele sfinte
ce-nduioșează inimi cu muzici de cuvinte.
Pe căile iubirii, nicicând inițiere
întreagă nimeni n-are în dulcile-i mistere.
Pricepe fiecare după a lui putere.
De-a ta mărinimie nu te făli-n tavernă.
Un timp are-orice vorbă și-un loc slovă eternă.
Nu-ți pune istețimea să descifrezi ce-am spus.
Căci pana-mi are-o taină și scrie cu nespus.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa explorează paradoxul iubirii, sugerând că perfecțiunea în dragoste poate duce la o formă de sclavie. Versurile sunt pline de metafore și imagini poetice, subliniind misterul și profunzimea sentimentelor.