Când se ajunge atât de departe în absurd, cum am ajuns eu
fiecare cuvânt va fi din nou interesant:
Descoperiri în azvârliturile
răsucite cu sape arheologice:
neînsemnatul cuvânt Tu
poate o mărgea de sticlă
care atârna odată la un gât
însemnatul cuvânt Eu
poate un ciob de cremene
cu care un ştirb şi-a răzuit
carnea tare
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de absurd și depărtare de sens, sugerând că până și cele mai simple cuvinte pot recăpăta importanța într-un astfel de context. Metaforele cu mărgeaua și ciobul de cremene ilustrează fragilitatea și duritatea existenței.