Gunnar Ekelöf – Mahala

În mahalaua nemărginităpicotește un copac suferind.Are numai câteva frunze,foșnesc ușor în vânt.Un plop în pulberea de mortara caselor care-s toate la fel!De jur împrejur copii se joacăde-a scurtimea vieții;cumpără nisip drept făină,vând piatră drept pâine.Vara-i aproape.

Gunnar Ekelöf – Zâna

E în sclipirea și trandafirul zorilor, trupul îi e gingașca tăcerea, gura dulce ca liniștea.E în lac și în mare – sunetul scânteind al pietrelorșlefuite ce-i încing gâtul și mijlocul..Umple nopțile cu răsuflarea ei, cu mantia ei deamurg, cu vocea ei ca foșnetul frunzei stejarului– vântul însoțește lira dorului ei, vântultrăiește în frunzele amintirii ei.Vine … Citește mai mult

Gunnar Ekelöf – Târziu pe Pământ

Florile dorm la fereastră și lampa fixează lumina,și geamul fixează fără gânduri bezna de-afară,fotografiile își oferă, neînsuflețite, conținutul lor familiarși muștele zac pe pereți și gândesc.Florile se înclină spre noapte și lampa țese lumină,în colț toarce lână pisica până s-adoarmă,pe plită sforăie un ibric de cafea, simțindu-se bine,și copiii se joacă pe podea cu cuvintele.Fața … Citește mai mult

Gunnar Ekelöf – Oglindă de Octombrie

Nervii scârțâie blând în amurgulcurgând cenușiu și-ncet pe fereastră,florile roșii dor în amurgși lampa cântă într-un colț singuratică.Liniștea bea calma ploaie de toamnăce nu mai aduce recoltei vreun dar,și mâinile-mpreunate se încălzesc,privirile fixe-ncet se-ntunecă printre tăciunii aprinși.

Gunnar Ekelöf – Legendă

Arzi, flacără sfântă, arzi,arzi în noaptea aceasta adânc chinuită.Prea fericită ești, prea fericită,piatră scumpă a valurilor,cristal în colierul pâraielor!Rugă nălțată pentru o roză-cunună a țărmului,în aburul miresmelor, primăvara-n poianaîn care cresc aștri în iarbăși cuvintele-n zbor se rotesc ca dansul de fluturipeste focul buzelor tale!Sfinte, prea sfinte, arzi și strigă,strigă enormul cuvânt al inimii noastreîn … Citește mai mult

Gunnar Ekelöf – Dacă Mă Întrebi

Dacă mă întrebi unde locuiesc,locuiesc aici, îndărătul munților.Munții-s departe, dar eu sunt aici.Eu trăiesc într-o altă lumeiar tu trăiești în aceeași lume.Nemărginită-i lumea noastrătotuși greu de găsit ca și heliul.De ce să aduni bani pentru zeppelin?Mai bine revendică-ți un filtru de nitrogen,un filtru de acid carbonic, un filtrude hidrogen, un filtru de alte gaze.Revendică-ți un … Citește mai mult

Gunnar Ekelöf – Să Te Vezi Pe Tine Însuți

Să te vezi pe tine însuți,să-ți recunoști în ceilalțicondiția ta,lipsurile tale,slăbiciuneași omenia ta.Să fim sociali cu inima noastră(noi care suntem sociali numai cu rațiunea).Inima nu-i sentiment de-o clipă –ea dăinuie viața întreagă.Inima nu-i conjunctură.

Gunnar Ekelöf – Când Se Ajunge Atât de Departe

Când se ajunge atât de departe în absurd, cum am ajuns eufiecare cuvânt va fi din nou interesant:Descoperiri în azvârliturilerăsucite cu sape arheologice:neînsemnatul cuvânt Tupoate o mărgea de sticlăcare atârna odată la un gâtînsemnatul cuvânt Eupoate un ciob de cremenecu care un ştirb şi-a răzuitcarnea tare

Gunnar Ekelöf – Magie de Toamnă

Fii calm şi taci şi aşteaptă,aşteaptă fiara sălbatică, rece, augurul ce trebuie să-ţi aratemiracolul, aşteaptă mântuirea ce vinecând nu mai e vreun izbăvitor.Toate stelele stinsetrec – ostroave de foc.În ceasul aurorii ori la crepusculaceeaşi lumină va fi, nici de zi, nici de noapte.Când soarele va intra în pământ şi luna în piatrăse va-ntâmpla: toate stelele … Citește mai mult