Puternic nu sunt,
Nu pot fi de față
Cu sângele meu
Când e rănit.
Nu îndrăznesc
Să calc în picioare
Vipera ce m-a încolțit.
Nu pot până la capăt
Cântecul duce.
Scriind,
Parcă-aș ara cu o cruce.
Dorm iepurește și-mi pare
Că nu mai vin zorii.
Îngheț fără
Lâna albă-a ninsorii.
Tulbure, Doamne,
Mi-ar rătăci sufletul,
Tulbure și-mprăștiat,
Cocoșul de aur al cerului
De l-aș găsi dimineața tăiat.
Puternic nu sunt,
Nu pot o casă dura,
O cruce nu pot ciopli.
Cocorii se duc
Și nu-i pot opri,
Stelele cad
Și nu le pot la loc țintui,
Vremea ca viscolul te acoperă –
Cum să te apăr,
Mamă: fluture fericit,
Soare
În aceeași clipă
Răsărit și-asfințit?!
Sensul versurilor
The song expresses a deep sense of vulnerability and powerlessness in the face of life's challenges. The lyrics convey a feeling of being unable to protect loved ones or control the passage of time, leading to a melancholic state. It reflects on the fleeting nature of life and the inevitability of loss.