Lui Anatol Codru.
Poeții sunt copiii naturii.
Nimic mai trist, mai dureros
Decât poetul
Rămas orfan de mamă.
În locul versului ce n-a
Venit, iubita vine
Decât cântecul și mai frumoasă.
În locul fratelui ce te-a
Trădat, alt frate vine.
Dar cine,
Cine-n locul ei
Să vină ar putea
În locul mamei?!
În lipsă de cuvânt,
Cum spune cântărețul,
Poețul își lasă capul
Pe umăr.
E-atâta liniște-n casă mumei,
Că se-aude în jur murmurând
Plânsetul humei.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de pierdere și dorința profundă după figura maternă, văzută ca o sursă de inspirație și consolare pentru poet. Se reflectă asupra singurătății și a căutării de substituenți pentru legăturile pierdute, subliniind unicitatea și importanța figurii materne.
