Nu de aceea că ochii-mi nu pot
Străbate departele,
Că nu aș putea să fug
În dinți cu o stea
Ca un câine c-un os!
Dar cine
Să-ți mângâie, mamă,
Chipul de Lună,
Prundul
Dorului tău, râule,
Încremenirea ta, piatro,
Cine?..
Hau-hau! departele
Aud cum mă latră.
Cum clănțăne umbra
Colților lui
Pe apă, pe spicu-mi din vatră,
Hau-hau!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor și sacrificiu față de patrie și mamă. Vorbitorul își exprimă incapacitatea de a se îndepărta, fiind legat de datoria de a proteja și îngriji.