Lui Eugen Lungu.
În ochii celor dragi ne uităm,
În lacrima lor. Noi știm că atât
Te ține minte oglinda
Cât în ea te privești.
Noi știm că oricât de adânc
Ar fi arată minciuna
Tot neghina răsare din ea.
Noi știm că mai vechi
E lemnul carpatic
Decât minciuna lor
Și lacrima noastră la fel.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus lui Eugen Lungu, reflectând asupra memoriei și a modului în care ne amintim de cei dragi după ce nu mai sunt. Versurile explorează ideea că amintirea cuiva persistă în ochii celor care l-au iubit și că adevărul și minciuna sunt inevitabil împletite.