Dar eu nu mă prea-nspăimânt
Că tot intru în pământ.
Eu m-aș tare-nspăimânta,
De-ar fi veșnic viața ta,
De-ai rămâne pe pământ
Veșnic tânăr, râzând.
Dar mereu nici chiar o stea
Nu poate pe cer să stea.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra acceptării morții ca parte naturală a vieții. Vorbitorul nu se teme de moarte, ci ar fi mai îngrozit de o viață veșnică pe pământ, subliniind ideea că nimic nu durează pentru totdeauna.