Lui Dumitru Radu Popescu.
Cum să-ți spun,
Fratele meu drag,
Tu care ne-arăţi ce duios
Trec cuvintele româneşti
Prin roua suferinţei noastre.
Cum să-ți spun:
Oricât ar fi
De isteţ generalul,
Tot un oştean
Va trebui să fie viteaz.
De fapt, nici viteji nu
S-ar putea spune că suntem.
Pur şi simplu,
Respectăm moartea,
Pentru că nu este
Mincinoasă ca viaţa.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a vieții și a respectului față de moarte ca o constantă. Vorbește despre suferința umană și despre faptul că, în ciuda aparențelor, toți suntem supuși aceleiași condiții.