Cum mai semeni mamei,
Lină floare, chip de aur mut, –
Când mai mult pe nelumină
Te închizi acestui lut;.
Când sub stelele ca apa
Nesfârșit de sus curgând
Nu de somn se lasă pleoapa,
Ci de suflet și de gând.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra asemănării cu mama și asupra închiderii în sine, preferând întunericul luminii. Vorbește despre o stare de spirit contemplativă, în care gândurile și sufletul apasă mai mult decât somnul.