Frate,
am văzut țări bogate
în care-aș fi rămas
la fel de sărac.
Frate,
e plină lumea de punți
pe care trebuie să le treci
înfrățindu-te cu dracul.
Frate,
Eu pot muri oricând,
dar nu și oriunde.
Eu nu pot muri
decât cu chipul răsfrânt
„în acest geniu al ierbii
care e roua“.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra condiției umane, a căutării sensului vieții și a acceptării morții. Vorbitorul își găsește consolare în natură, în special în rouă, văzută ca un simbol al frumuseții efemere și al geniului vieții.
