Iubito,
Iată cu cine
Se mărginește
făptura mea!
Fruntea –
Cu spada cea dreaptă-a
luminii.
Ochii – cu lacrima.
Gura – cu cele nespuse.
Ah, cine știe
Din care parte
Poate năvăli moartea!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o meditație asupra efemerității vieții și a incertitudinii morții, folosind imagini poetice pentru a descrie fragilitatea ființei umane. Vorbitorul își exprimă afecțiunea față de o persoană dragă, în timp ce contemplă vulnerabilitatea sa în fața necunoscutului.