Ai trage din crepuscul
O aripă fără sfârșit.
Umbrind, cu penele ei cele mai fugare,
Dârele încâlcite,
Nisipul fără de sfârșit
Poate că l-ai înviora.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și regret, sugerând dorința de a schimba trecutul sau de a reînviora amintiri pierdute. Metaforele aripilor și ale crepusculului accentuează ideea de efemeritate și de trecere a timpului.