Precum ciocârlia șerpuind
În vântul voios prin tinere pajiști,
Brațele te știu ușoară, vino.
Vom uita aici jos
De rău și de cer,
Ori de sângele meu iute la război,
Amintirea pașilor unei umbre
În roșeața dimineților noi.
Unde frunza nu mișcă, nici lumina,
Vise, griji trecute sunt pe alte maluri,
Unde s-a așternut seara,
Vino, te voi duce
Pe colinele aurii.
Ora-i aceeași, liberi de vârste
În pierduta aureolă
Ne vom găsi așternut.
Sensul versurilor
Piesa descrie o evadare într-un loc idilic, unde iubirea și natura se împletesc. Este o invitație la uitarea grijilor și la regăsirea liniștii într-un cadru natural mirific, alături de persoana iubită.