Când se-avântă asupra-i,
Se face o tristă culoare de roză
Frumosul frunziș.
Topește ravene, bea fluvii,
Macină stânci, strălucește,
E furia încăpățânată, e implacabilul,
Vântură spațiul, orbește ținte,
Este vara și de veacuri
Cu ochii săi care ard
Umblă dezgolind pământului scheletul.
Sensul versurilor
Piesa descrie vara ca o forță puternică și implacabilă care transformă peisajul, dezvăluind în același timp fragilitatea și efemeritatea naturii. Metaforic, sugerează trecerea timpului și inevitabilitatea schimbării.