Mi-ai apărut în poartă
Într-o rochie roșie
Mi-ai spus că ești foc
Ce consumă și iar aprinde.
Un spin m-a împuns
Din trandafirii tăi roșii
Ca să-mi sugă din deget
Sângele, cum ai făcut-o deja.
Treceam strada
Ce tăia exuberanța
Sălbaticelor înălțimi,
De multă vreme știam
Că suferind cu o dârză credință
Nu contează vârsta învingătorului.
Era luni,
Și pentru a ne ține de mână
Și a vorbi fericiți
Nu ne-am găsit refugiu
Decât într-o tristă grădină
Din convulsivul oraș.
Sensul versurilor
The song evokes a bittersweet memory of a past love, marked by both passion and pain. The lyrics paint a picture of a significant encounter and reflect on the enduring impact of that relationship, despite its melancholic undertones.