Dar ce caută sufletele noastre călătorind
pe punți de corăbii dărăpănate,
înghesuite cu palide femei și copii ce plâng
fără să le distragă nici peștii zburători,
nici stelele din vârful catargelor;
uzate de discurile fonografelor
legate fără voie prin rugi inexistente
murmurând sparte gânduri în limbi străine.
Dar ce caută sufletele noastre călătorind
pe putrede lemne marine
din port în port?
Mutând din loc pietre sfărâmate, respirând
cu fiece zi mai anevoie răcoarea pinului,
înotând prin talazele acestei mări
fără simțuri
fără oameni
într-o patrie care nu e a noastră
nici a voastră.
Știam că erau frumoase insulele
spre care-orbecăim pe-aici pe-aproape
puțin mai jos sau puțin mai sus
o infimă distanță.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de dezrădăcinare și căutarea unui sens sau a unui loc căruia să-i aparții. Sufletele călătoresc fără țintă, într-o lume alienantă, sperând să găsească un loc idealizat, dar mereu inaccesibil.