DL.
Grădina cu fântâni în ploaie
veți vedea numai din spatele geamului întunecat
din fereastra inferioară. Camera ta
nu va fi aprinsă, doar flăcările de la șemineu
și uneori se va dezvălui fulgerul îndepărtat
ridurile de pe frunte, vechiul meu prieten.
Grădina cu fântâni în mâinile tale
era un ritm al celeilalte vieți, dincolo de rupte
statui și coloane tragice
și un dans printre oleandri
în apropierea carierelor noi –
ceața cețoasă va fi tăiat-o din viața ta.
Nu vei respira; pământ și seva copacilor
va ieși din memoria voastră să lovească
această fereastră lovită de ploaie
din lumea exterioară.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și contemplare asupra trecerii timpului și a pierderii. Naratorul evocă amintiri despre o grădină cu fântâni, simbol al unei vieți trecute, în timp ce se confruntă cu realitatea prezentă a izolării și a apropierii de final.