Simplitate eşti sintalitate
Zdrobeşti toate bazele de date
Batille Georges, Albastrul Cerului
50 de fice, Zeul Nereus
Puterea gândului
Ca iuţimea vântului
Lacrimile pământului
Topesc sufletele abisului
O floare în deşert
E tot ce a rămas
Un înger, în 4 colţuri
E ultimul ceas.
Tu vezi o piatră
Cei aleşi văd artă
În simplitate
Universu-i doar o pată
Fiinţe mici cu suflet mare
Un peisaj plin de culoare
Frunze, iarbă verde, soare
Lună şi stele
Nu pune întrebări
Dincolo de ele
Lasă misterul să te cuprindă
Să te surprindă,
Nu ştii de unde vii
Sau unde pleci, ştii
Că mâine e o zi
Şi trebuie să te bucuri
De cele mai mici lucruri
Un zâmbet, o privire
E sursa de putere
Mai de preţ decât o avere
Şi cel divin se pierde
Printre creaţiile sale
Nici un regret
Sunt stăpân pe ele.
Refren.
O linie trasă, arată
Un milion de idei
Pe un perete alb, parcă
Dansează visele.
O lacrimă de mamă
Distruge orice demon
Cu mâinile crăpate
Şi vocea în diargon
Himere să se teamă
Îngerii căzuţi să spere
La mântuire în orice vreme
Că esenţa binelui
E în orice sacrificiu
Şi orice viciu, poate fi
Acum, un mic supliciu
Alege dacă vei trăi
Tot timpul în ospiciu
Viaţa e un dar
Dar e şi un semn de întrebare
Abia când vezi lumina
Descoperi că e Soare.
Refren.
O linie trasă, arată
Un milion de idei
Pe un perete alb, parcă
Dansează visele
Sensul versurilor
Piesa celebrează frumusețea și profunzimea simplității în viață. Încurajează aprecierea lucrurilor mici, conexiunea cu natura și descoperirea puterii interioare prin acceptarea misterului și a necunoscutului.