Și nestatornicia, neașezarea ori vidul,
trebuie să aibă un fel de odaie
unde să nu le ajungă frigul
și unde să se spele de ploaie.
În toate, un punct stabil: în marea
domolindu-și în ancore clătinarea,
în tot și în toate,
păienjeniș și fluiditate
și-ntreagă această mișcare-nțeleaptă
are amestecare cu mâna mea dreaptă.
Sensul versurilor
Piesa explorează nevoia de echilibru și stabilitate în viață, chiar și în mijlocul incertitudinii și al schimbărilor. Sugerează că există un punct de ancorare în toate, o forță motrice care ne ghidează.