Fluture: parafa cu herbul
celui vândut pe treizeci
de fluturi
*
rană zburătoare
*
(el se târăște zburând)
*
e uriaș, înălțat
pe potcoave de ceară
și e și iepure
zburând cu urechile
*
e compus din pieile jupuite a două
jumătăți de boabe
de rouă
*
scoică plutind
cu cheutorile de aur
dezvelite
*
așa sărută el: bătând din aripi
*
și e chiar rumegușul unui sărut
*
e talașul ondulându-se
sculat din scândura
sicriului
*
dar e și o moară a durerii
*
(e chiar durerea
și uitarea și singurătatea
și disperarea)
*
e mirarea
*
vitraliu în lapte-nchegat
armură războinică a vinului
lacrimă pălmuită
*
imponderabil rege al Insomniilor
fără preț
fără greutate
numai că atunci când se-așază
peste piramidă
piramida se-ngroapă în nisip
preț de un cap de om
*
cu o mână de fluturi
aruncați peste cap
se ia o bună mască mortuară
*
fluturele e
oglinda pusă la gura iernii
spre a se aburi de viață
ori de moarte
*
carte cu foi de aer
*
monedă cu între avers și revers
un trup de vierme
(știu și un fluture
fals)
*
e neînsemnat rezid menajer
în casa îngerilor
dar e și tutunul ce pâcâie
în pipa lui Diavol
*
pâlpâie de spaime
dar poate fi țiglă de acoperiș
la cazarma gladiatorilor
*
îmi calcă pleoapele roase
cu lungi trenuri în marfă
*
nu ține de sete
dar unul singur
bea Nilul
*
nu ține de foame
dar unul singur
devoră un cal uriaș
cu cătană pe el și cu
sabie
*
ne poate pune coarne
instalat confortabil pe buzele
iubitei
*
seamănă cu o pasăre
care chiar e
(la clinica fluturilor
făcându-se disecția unui cap de mort
s-a găsit în el
un vultur contras)
*
poate trece oceanul
purtând în burtă mașinării felurite
negustori de fildeș miniștri
și stewardese pulpoase
*
când se ciocnesc doi fluturi
la ecuator
ninge
*
îi iubesc
dar mai ales urăsc urma lor
șovăitoare rotundă
ca glonțul înfipt
în zidul condamnaților
la moarte
*
urăsc iarna lor nechemată,
zăpada lor ce nu albește
*
fânul lor care-mi umple patul
*
le urăsc monstruoasele trupuri
părelnice
într-o lume (și fără ei)
fluidă
și în clătinare
*
ei curg
de pe obrazul mărului
peste mărunta mea liniște
și-o dizolvă
*
îi cert
și îi iert
*
pe frânghia zborului lor
evadez din viață în vers
*
cu străveziul lor
mă pot înveli
*
până ca mâine
să mă închid și eu
într-un biet fluture
de lemn.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura complexă și contradictorie a fluturelui ca simbol al vieții, morții, transformării și efemerității. Versurile juxtapuse evidențiază atât frumusețea și fragilitatea, cât și aspectele întunecate și distructive asociate cu această creatură, reflectând o viziune melancolică asupra existenței.