Ploaia îndulceată de noi.
Ploaia ce ne spală
De mirare.
Plouă cu frunze indulgente.
Plouă deșucheat.
Plouă
Cu ace și roți
De ceasornic. Plouă
Cu clavicule de înger.
Sensul versurilor
Piesa explorează metaforic ploaia ca element purificator și regenerator, asociind-o cu imagini ale naturii și ale timpului. Sugerează o contemplare asupra efemerității și a frumuseții ascunse în lucrurile simple.