Mă întorceam
De la Marea Moartă
Chemat la autopsia
Unui papirus.
Eram, tot,
Numai făină de psalm
– Jasmin și camfor –
Plin din creștet în talpe
De înfricoșate
Vocabule.
Vorbind, brusc,
Graiuri vechi
Nici de mine-nțelese,
Iscălindu-mă cu nume,
Mereu altele, scoase
Din cărțile Profeților
Cu buze scrise mărunt
De la stânga la dreapta.
Pe vapor, mi-am plătit rachiul
Cu firimituri de gresie
Ce-mi curgea din barbă.
Femeia din port
Am plătit-o
Cu o zicere din Ecleziast.
Mi-am plătit cina
Cu literele arse
Ale unui manuscris
Negăsit.
Nescris…
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie spirituală și introspectivă, marcată de simboluri religioase și referințe la trecut. Protagonistul pare a se întoarce dintr-un loc încărcat de istorie și semnificație, confruntându-se cu elemente ale trecutului și cu propria identitate.