S-a răsturnat diligența
cu porțelanuri de
Meissen,
contesa, tigresa,
ține-n brațe samovarul de
Odessa,
în dezechilibru
s-au risipit mătăniile de
Cipru,
caii calcă-n potcoave
venețiene carafe
și ning diafan
jupoanele din
Amsterdam.
Toate au nume,
sunet, parfum —
zdrențe, tinichele
poartă turle de orașe în ele.
Tabachera e din
Atena,
coșciugele concentrice din insula
Sfânta
Elena,
margaritarul e din
Bosfor,
melancolia de
Elsinor.
Se răstoarnă
peste mine roți de iarnă.
Cine sunt?
Spun guri bețive
ca-s primarul din
Ninive,
guri pripite
spun că-s cârpaci de clepsidre.
Alții spun că-mi văd osemintele cu cartea, cu tot,
cu veșmintele în umbra călătorului din diligența de
Gura
Humorului
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie onirică și fragmentată, plină de obiecte și locuri exotice. Naratorul se confruntă cu o criză de identitate, căutând răspunsuri în amintiri și percepții distorsionate.