Tocmai pusesem de cafea,
Tocmai înființam, cum se zice,
Un text
Când în prag a apărut
Ea.
Își răsturna părul
Peste umerii goi
De parcă ar fi dat o proclamație
Către popor.
De parcă ar fi lansat
Șiroitoare coduri de legi, edicte
Cu judecăți primitive. Înrobitoare
Tratate. Chemări la război.
În vreme ce eu
Scriam versuri
La o lampă
Cu greieri…
Sensul versurilor
Piesa evocă o amintire puternică a unei apariții feminine neașteptate, comparată cu o proclamație sau un edict. Contrastul dintre intensitatea acestei amintiri și activitatea banală a scrisului de versuri creează o atmosferă nostalgică și contemplativă.